Ocupaţia Evaluator de risc la securitate fizică (ERSF) este practicată în cadrul definit de Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, HG 301/2012 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 333/2003 şi Instrucţiunea nr. 9/2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităţilor ce fac obiectul Legii 333/2003.
Evaluatorii de risc la securitatea fizică sunt persoane fizice, angajaţi ai unor entităţi juridice sau persoane fizice autorizate, având ca obiect de activitate evidenţierea şi evaluarea riscurilor determinate de factorii de ameninţare şi vulnerabilităţile care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanei ori pot aduce prejudicii valorilor deţinute de unităţi, analiza situaţiei obiectivelor din punctul de vedere al asigurării securităţii fizice, şi propunerea de măsuri concrete de tratare a acestuia în vederea încadrării riscurilor în limite permise.
Activitatea de evaluare a riscului, conform prevederilor în materie, se constituie într-o etapă preliminară, obligatorie, care precede suita de activităţi care conduc la implementarea soluţiilor de securitate. Procesul de evaluare a riscului cuprinde, în principal, următoarele faze: stabilirea contextului, identificarea riscului, analiza riscului, estimarea riscului şi tratarea riscului.
[…………….]
În cadrul procesului de analiză a riscului, evaluatorul de risc la securitatea fizică utilizează metode calitative, semi-cantitative, cantitative. Analiza calitativă definește consecințele, plauzibilitatea și nivelul de risc prin niveluri de importanță precum “ridicat”, “mediu”, “scăzut”.Metodele semi-cantitative folosesc scări numerice pentru cuantificarea consecințelor și plauzibilității iar analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmărește evaluarea numerică a plauzibilității și impactului fiecărui risc identificat și influența asupra riscului general. Analiza riscurilor are ca obiectiv caracterizarea acestora de asemenea manieră încât să poată fi uşor de înţeles şi de comunicat către factorii de decizie, să pună în evidenţă plauzibilitatea şi consecinţele dar şi mijloacele de control existente şi pe cele necesare.
În etapa de estimare a riscului, în urma analizării riscurilor se verifică dacă acestea corespund sau nu criteriilor de acceptabilitate, se stabileşte care dintre ele vor fi tratate şi care vor fi acceptate şi monitorizate.
Deciziile vor fi bazate suplimentar pe aplicarea cerinţelor legale şi de reglementare în funcție de efectul potențial al riscurilor asupra securității fizice a obiectivului. Când un risc de securitate a fost găsit intolerabil trebuie aplicată o formă oarecare de tratare.
Niciodată nu va fi posibil să fie eliminate toate riscurile de securitate. Scopul este conducerea către un nivel tolerabil de risc.
În etapa de tratare a riscului se stabilesc obiectivele tratării cu scopul de a alinia opţiunile de tratare cu obiectivele organizaţionale, asigurându-se astfel sustenabilitatea managementului riscurilor. Aceasta înseamnă că:
– au fost deplin înţelese riscul şi sursele sale;
– au fost identificate şi analizate natura şi potenţialul evenimentelor;
– utilizând cunoştinţele acumulate despre risc, surse, evenimente, vulnerabilităţi şi mijloace de control conexe, a fost efectuată o analiză a diferenţelor (gap analysis) în vederea dezvoltării cerinţelor pentru tratare;
– se determină rezultatele şi performanţele cerute activităţii de tratare a riscului, care reprezintă însăşi obiectivele tratării.
[…………..]
Pentru a realiza cu succes o evaluare a riscurilor la securitatea fizică a unui obiectiv, evaluatorul de risc trebuie să se documenteze în prealabil în legătură cu situaţii, fenomene, stări de fapt, reprezentând surse manifeste ori potenţiale de risc.
Documentarea are drept scop cunoaşterea datelor și informațiilor relevante din mediul intern și extern al organizației, ca punct de plecare pentru elaborarea evaluării de risc privind securitatea fizică a obiectivului. În activitatea de culegere a datelor și informațiilor, evaluatorul de risc la securitatea fizică se confruntă, însă, cu o serie de probleme legate de disponibilitatea acestor informații, calitatea lor, promptitudinea obținerii, actualitatea, exactitatea, costul etc.
În al doilea rând, aceste informații nu sunt constante în timp, ci se află într-o continuă evoluție și schimbare, conducând la creșterea situațiilor de risc și incertitudine. Pentru a atenua această instabilitate a mediului, este important ca evaluatorul de risc la securitatea fizică să utilizeze un număr cât mai mare de informații pertinente. Practic, calitatea informațiilor influențează decisiv calitatea analizei riscului.
Evaluatorul de risc la securitatea fizică își desfășoară activitatea în birou, în bibliotecă, pe teren (site survey), într-un proces permanent de comunicare și consultare cu reprezentanţii instituţiilor beneficiare, colegi, alți specialiști din domeniu sau domenii conexe.
[ … deschide Standard ocupational evaluator de risc la securitatea fizica ]
